Totul era rosu, cerul si pamantul deopotriva. Intunericul  era lumina acestui loc, iar sangele apa. Era imaginea unui oras gol si infiorator de silentios, peste care s-a pus o patura rosie.  Pe ici, pe colo, mai aparea cate un om intins. Fiecare om era intins altfel, fiecare arata de parca ar fi cazut, de parca ceva l-a luat prin surprindere.

Cand un om se trezea, aparea un fel de umbra langa el, ii intindea o mana si il ridica. Erau niste umbre ciudate, cu siluete asemnatoare celor umane, erau materiale si se deplasau atat de usor de parca ar fi zburat. Una din ele s-a intors si am vazut ca avea chip uman, si un fular alb la gat.

Inainte sa pot observa si altceva, cineva din spatele meu m-a prins de gat si mi-a rasucit trupul in alta directie.

Ma aflu acum in fata unei oglinzi. E chipul meu si ma studiez cu atentie. Sunt imbraca intr-o pelerina neagra, fara gluga si cu gatul descoperit iar corpul meu seamana cu cel al unei “umbre”. In spatele meu nu se vede nimic, decat negru si o mana abia detectabila ce ma tine de cap intr-un mod ciudat, putin inclinat si cu parul ridicat. O alta mana din spate ridica o sabie si mi-o pune la gat.

Sunt martora decapitarii mele. Imi infige sabia adanc in gat si ma taie imprejur. Vad sangele cum se scurge si mi se usuca gura. E o cascada atat de frumoasa si de limpede…  mi se face sete, as vrea sa-mi gust sangele, as vrea sa cunosc o persoana cu sangele atat de frumos, de inmiresmat si de apetisant ca al meu si sa o sec  de el. Mi-e sete de sange.

Sabia a ajuns la osul gatului si acum se chinuie sa il strapunga. De abia acum a inceput durerea. Gatul meu refuza sa se despice iar sabia nu se da batuta. Ma doare de innebunesc. Ma doare atat gatul cat si capul. Ma abtin sa nu tip si sa nu vars lacrimi. O voce interioara imi zice ca nu am voie sa fac asa ceva, imi zice ca trebuie sa fiu tare. Dupa mult timp de tortura in sfarsit sabia mi-a invins gatul.

Mana din spatele meu imi pune capul la loc pe corp si imi infasoara gatul cu un fel de fular alb apoi imi trage gluga pe cap. Imi indreapta trupul in alta directie si ma elibereaza.

Sunt in mijlocul drumului de mai devreme iar in fata mea sta un om mort. Deschide ochii si se se uita rugator si intrebator la mine. Eu ii intind mana si il ridic de acolo. Ne indreptam amandoi spre intunericul meu si lumina lui. Spre locul in care el va afla toate raspunsurile si va alege directia in care va porni. Poate porni spre iad sau spre rai sau poate alege gresit si sa ramana ratatcit pe pamant. Poate alege si alte lucruri carora noua nu ne sunt dezvaluite.